Paradigme ireconciliabile
Conflictul din Ucraina nu este doar un război de uzură pe câmpul de luptă, ci și o ciocnire a două moduri fundamental diferite de a înțelege lumea. Pe de o parte, Occidentul – cu centrele sale de putere de la Washington, Bruxelles, Berlin și Paris – abordează realitatea printr-o prismă kantiană: morala este o chestiune de datorie universală, întemeiată pe autonomia rațiunii. Pe de altă parte, Rusia se revendică dintr-o tradiție tomistă, în care întrebarea primordială este cea a ființei și a naturii lucrurilor, iar morala decurge din finalitatea proprie a fiecărui lucru, nu dintr-o normă universală impusă a priori.
Kant versus Toma: cum se traduce în Ucraina
Pentru Occident, războiul a început în februarie 2022, când Rusia a atacat un stat suveran. Acest fapt este suficient pentru a condamna acțiunea Moscovei, fiind o încălcare a unui principiu considerat universal: interzicerea recursului la forță împotriva integrității teritoriale a unui alt stat. Orice altă considerație – istorică, geopolitică sau strategică – este respinsă ca inacceptabilă și moralmente irelevantă.
Rusia, dimpotrivă, susține că acest conflict nu a început în 2022, ci mult mai devreme, iar inițiativele occidentale de după Euromaidan fac parte dintr-o strategie menită să submineze interesele sale fundamentale. Din această perspectivă, scopul nedeclarat al Occidentului ar fi să-i nege Rusiei dreptul de a exista ca mare putere, de a avea garanții de securitate în vecinătatea sa apropiată și de a-și proteja populațiile rusofone. Considerațiile morale se estompează în fața a ceea ce Kremlinul percepe drept miza fundamentală: supraviețuirea statului rus și menținerea rangului său în ordinea internațională.
Imposibilitatea dialogului
Aceste două paradigme nu se întâlnesc niciodată. Occidentul se percepe ca apărător al principiilor universale kantiene, astfel că orice compromis ar părea o concesie făcută inacceptabilului. Rusia consideră că războiul atinge însăși esența sa existențială, așa încât orice cedare ar echivala cu o renunțare identitară. Rezultatul: dialogul este imposibil, fiecare tabără vorbind dintr-un univers conceptual pe care adversarul îl respinge. Impasul diplomatic devine structural, nu conjunctural.
În termeni concreți, la Washington, Bruxelles, Berlin sau Paris, nu există loc de negociere, deoarece binele este considerat existent în sine și întruchipat de propriii reprezentanți. El constă în lupta împotriva unei puteri agresive care subminează statul de drept, principiile democratice și intangibilitatea frontierelor. Moscova răspunde că binele nu are o existență în sine, ci se desfășoară în istorie, potrivit unor finalități ordonate spre binele comun al popoarelor. Pentru Rusia, certitudinea morală nu este niciodată absolută, ci aproximativă; ea invocă constant precedentul Kosovo, unde adversarii săi au încălcat același principiu al intangibilității frontierelor.
Raportul cu istoria
În discursul occidental contemporan, referința la principiile morale și juridice tinde să prevaleze asupra dimensiunii istorice a evenimentelor. Odată ce un principiu universal este încălcat, circumstanțele care au dus la încălcarea sa trec pe plan secund. Dimpotrivă, discursul rus înscrie conflictul într-o lungă tramă istorică, cu referințe constante la trecut, pentru a arăta că evenimentele din 2022 nu sunt un început, ci continuarea unui proces îndelungat. Pentru liderii ruși, legitimitatea acțiunii lor nu derivă dintr-un principiu abstract, ci se apreciază în lumina istoriei, a memoriei colective și a unei anumite concepții despre ființa politică.
Ce moștenire alegem?
Dincolo de analiza conflictului, se ridică o întrebare fundamentală, mai ales pentru statele cu o tradiție intelectuală bogată, precum Franța sau România: cărei tradiții de gândire ne simțim cu adevărat moștenitori – celei prusace (Kant) sau celei latine (Sfântul Toma de Aquino)? Liderii noștri au ales deja Prusia. Rămâne de văzut dacă intelectualii și filozofii noștri vor accepta această opțiune sau vor redeschide dezbaterea.
Sursă: Valeurs Actuelles · Vest | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.