Aparențe salvate, realități amare
Summitul NATO de la Ankara s-a încheiat fără rupturi spectaculoase, dar și fără soluții concrete pe frontul ucrainean sau în Orientul Mijlociu. Liderii aliați au reafirmat solemn Articolul 5 și sprijinul pentru Ucraina, însă sub suprafață, realitățile sunt cu totul altele. Președintele american Donald Trump a sosit în capitala turcă vizibil iritat de atitudinea europenilor – fie că era vorba de opoziția față de anexarea Groenlandei, fie de lipsa de sprijin în conflictul cu Iranul. Cu toate acestea, la conferința de presă de final, același Trump lăuda „unitatea” alianței și afirma că a simțit „multă iubire” în sala de la Beștepe. Un miracol? Mai degrabă o regie bine pusă la punct.
O Nouă NATO: transferul poverii către europeni
Dincolo de declarațiile optimiste, summitul a evitat cu grijă subiectele sensibile. Nu s-a discutat despre retragerea trupelor americane din Europa, care, conform Pentagonului, se va finaliza în șase luni, nici despre predarea a trei comenzi majore unor ofițeri europeni. În schimb, s-a conturat o „NATO 3.0” – o alianță în care Washingtonul nu mai împarte poverile, ci le transferă partenerilor europeni. Aceștia, deși nemulțumiți, au acceptat situația fără proteste, pentru a evita un conflict deschis cu administrația Trump. Pentru președintele american, acesta este un succes: iese din summit fără scandal, atât la Ankara, cât și în fața unui Congres încă atașat de alianță.
Ucraina, marele perdant al „miracolului”
Pe hârtie, summitul a reprezentat o victorie pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski, fotografiat alături de Trump sub steagul NATO și lăudat pentru recentele succese militare. O imagine care, fără îndoială, îi va înfuria pe cei de la Moscova, unde apropierea Ucrainei de Alianță rămâne un casus belli. Însă, dincolo de aparențe, realitatea este sumbră. Ucraina are nevoie urgentă de fonduri și de interceptoare antirachetă. Banii vor veni de la europeni – 70 de miliarde de euro în 2026 și încă 70 în 2027. Cât despre sistemele Patriot, Kievul va trebui să aștepte – posibil mult timp. Washingtonul are nevoie de ele în fața Chinei și în Orientul Mijlociu, unde un număr semnificativ a fost deja consumat în lupta împotriva atacurilor iraniene.
O soluție „revoluționară” a fost anunțată: Trump acceptă transferul producției de rachete Patriot în Ucraina și va facilita transferul de tehnologie de la Raytheon și Lockheed Martin. Însă, un astfel de transfer va dura ani și nu va ajuta Ucraina în prezent. Până atunci, orașele ucrainene rămân vulnerabile în fața rachetelor balistice rusești lansate în fiecare noapte.
Erdogan, marele câștigător
Singurul câștigător real al summitului este președintele turc Recep Tayyip Erdogan. Cu armata sa puternică și o industrie de apărare înfloritoare, Turcia devine partenerul-cheie al Americii, punctul de joncțiune între conflictele din Ucraina și Iran. Trump a recunoscut-o deschis: „Dacă summitul nu ar fi avut loc în Turcia, probabil că nu aș fi venit.” O declarație care sugerează multe despre noile echilibre geopolitice.
Pentru Europa, summitul de la Ankara este un semnal de alarmă. NATO supraviețuiește, dar într-o formă în care europenii plătesc factura, iar americanii dictează condițiile. Rămâne de văzut cât va mai rezista această „reconciliere de fațadă”.
Sursă: Valeurs Actuelles · Vest | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.