Adevărata „victorie” a lui Călin Georgescu: cercul democrației originale s-a închis cu un zgomot asurzitor
2024 ne-a adus confirmarea unui adevăr amar: democrația românească nu a fost salvată, ci sabotată cu sânge rece. Deciziile Curții Constituționale a României (CCR), anularea alegerilor și suprimarea votului popular reprezintă nu un derapaj izolat, ci apogeul degradării instituționale.
O democrație fragilă, deja bolnavă, avea nevoie de tratament. În schimb, chirurgii politici au devenit măcelari. În loc să resusciteze procesul democratic, l-au suprimat complet. România nu mai este pacientul aflat în terapie intensivă, ci victima unui experiment cinic: circulație extracorporală democratică. În limbaj simplu, democrația a fost pusă pe aparate, iar supraviețuirea sa devine improbabilă cu fiecare zi care trece.
„SALVATORII” DEMOCRAȚIEI – DE LA EROII PRETINS PRO-EUROPENI LA AUTOCRATISMUL MASCAT
Așa-numiții apărători ai democrației au adoptat exact metodele autoritare pe care le pretind a le combate. Răspunsul lor la „amenințarea putinistă”? Gesturi putiniste. Într-un spectacol grotesc, liderii politici de la București se agață de iluzia că un regim democratic poate supraviețui amputării voinței populare.
Teama și ura, vechile arme ale autoritarismului, sunt cultivate cu metodă:
- Teama de un pericol imens, exagerat până la isterie, justificând „soluții salvatoare” radicale.
- Ura față de cei care îndrăznesc să critice „salvatorii” sau să ceară dovezi în sprijinul măsurilor lor extreme.
Acest cocktail toxic servește unui scop clar: legitimarea abuzurilor printr-o retorică pseudo-eroică. Însă miza nu este democrația, ci consolidarea puterii personale și transformarea unei fraude instituționale în capital politic internațional. Din păcate, scena din decembrie 2024, departe de a convinge publicul, riscă să arunce regimul în ridicol.
CĂLIN GEORGESCU – VICTIMA PERFECTĂ TRANSFORMATĂ ÎN SIMBOL ANTI-SISTEM
Ironia sorții? Exact cei care au orchestrat anularea alegerilor contribuie la eroizarea lui Călin Georgescu. Acesta, transformat din outsider într-o figură mitologică a „adevăratului câștigător”, a devenit simbolul unei mișcări anti-sistem care, alimentată de dezgustul popular, ar putea remodela definitiv spectrul politic românesc.
Georgescu nu este doar o figură controversată; el reprezintă rezultatul eșecului sistemului politic actual. Alegătorii săi, departe de a fi extremiști sau nostalgici ai trecutului, au votat din neîncredere și protest. Gestul lor, demonizat și ridiculizat de elite, a fost în realitate un strigăt disperat pentru schimbare. În loc să le ofere răspunsuri, „salvatorii” au livrat o tragedie națională, întărind și mai mult curentul politic pe care îl pretind a-l combate.
LUPTA FALSĂ: IOHANNIS, „ILICI” ȘI REEDITAREA CPUN-ULUI
Cum am ajuns aici? Cercul democrației originale, început în anii ’90, s-a închis perfect în 2024. Președintele Iohannis joacă rolul lui Iliescu, iar guvernul său reproduce modelul CPUN-ului: o adunare „de salvare națională” care își trădează scopurile democratice. Exact ca în 1990, sistemul și-a creat propria legitimitate falsificată, iar cei care îndrăznesc să critice sunt marginalizați sau distruși mediatic.
Această istorie repetitivă este consecința unui păcat originar: conceperea unui sistem piramidal, centralizat și lipsit de mecanisme de control real. Structura de putere imaginată pentru Iliescu a fost păstrată intactă de toate regimurile ulterioare, iar acum se răzbună cu o forță nemiloasă asupra țării.
CARE ESTE SOLUȚIA?
Ieșirea din această criză profundă nu poate veni decât din două direcții: din interiorul sistemului și din exterior.
- O soluție internă fragilă: Candidata rămasă în turul doi, neatinsă de acuzații de campanie ilegală, ar putea oferi o minimă re-legitimare democratică. Dar asta este insuficient. Pentru o nouă democratizare, este nevoie de o schimbare profundă a clasei politice și a mentalității colective.
- Presiunea occidentală: Partenerii europeni și NATO trebuie să intervină ferm, așa cum au făcut-o în 2012. România, rămasă captivă între discursuri pro-europene golite de conținut și tendințe autoritare, riscă să devină o vulnerabilitate geopolitică. Uniunea Europeană nu își poate permite să ignore acest precedent antidemocratic, dar nici să tolereze perpetuarea unui regim care compromite valorile fundamentale ale comunității.
UN VIITOR ÎN JOC
În 2024, democrația românească nu doar că a pierdut o bătălie, ci riscă să fie îngropată definitiv. Într-un joc cinic al intereselor de putere, poporul rămâne simplu spectator, manipulat prin frică și ură. Dar istoria arată că regimurile construite pe minciună și abuz nu pot rezista la nesfârșit. Întrebarea nu este dacă democrația va reveni, ci cât de mare va fi prețul plătit până atunci.
Despre Autor
