Europa de carton și elitiștii săi ipocriți
Să fim serioși, eticheta de „anti-UE” doar pentru că nu înghiți la pachet liderii politici europeni este o glumă proastă. E ca și cum ai fi numit „anti-român” doar pentru că nu-l suporți pe Ciolacu sau pe Iohannis. Absurdul merge mai departe: dacă ai avut obrăznicia să propui ca Ucraina să-și negocieze neutralitatea militară înainte de izbucnirea războiului, brusc ești „anti-Ucraina”. Asta e logica de maximă îngustime, genul de retard mintal pe care ar trebui să-l penalizăm direct cu retragerea permisului de vot sau a carnetului de șofer. Da, e atât de grav.
Cine-s ăștia? Un fel de „credincioși fanatici” ai elitei europene, dar fără cânepa sfântă a lui Georgescu, că aia ar fi fost prea progresistă pentru ei. Sunt, de fapt, foci trepanate care se plimbă liber prin tabăra „pro-europeană”, deși numele e total greșit. Acești „pro-europeni” urăsc, de fapt, cetățenii europeni, drepturile lor, identitatea lor culturală și spirituală. Ce iubesc? Doar elita politică și financiară, transformându-se în niște secretari de partid ai unei Uniuni de carton.
E ironic cum aceste caricaturi care se pretind progresiste continuă să-și saboteze propriul electorat. Procentele lor electorale sângerează lent, dar sigur, iar tot ce ating politic devine un dezastru toxic. Și totuși, se miră. Ba mai mult, persistă în mentalitatea asta arogantă de tipul „toți sunt nebuni, numai noi suntem sănătoși”. Întrebarea e: cât va mai dura mascarada asta? Vor mai trece de pragul electoral sau vor ajunge, în sfârșit, acolo unde le este locul natural – la coșul de gunoi al istoriei?
Despre Autor
