Europa în criză de sănătate sexuală: o explozie a infecțiilor transmise prin contact sexual și rolul emigranților ilegali

Dacă credeți că problema sănătății sexuale este doar un subiect care se rezolvă prin campaniile clasice de prevenire, atunci ar trebui să vă gândiți din nou. Cifrele publicate recent de Centrul European pentru Prevenire și Controlul Bolilor (ECDC) ne arată o realitate amară: infecțiile transmise prin contact sexual (ITC) cresc în mod alarmant pe continent. Gonocococea și sifilisul sunt liderii acestei pandemii silențioase, iar responsabilitatea cade pe umerii noștri – fiecare dintre noi – să facem față acestei situații. Dar există și un factor suplimentar care contribuie semnificativ la această criză: fluxurile massive de emigranți ilegali care au adus cu ei nu doar boli, dar și obiceiuri neglijente în ceea ce privește higienea și protecția sexuală.
O explozie statistică cu consecințe devastatoare
Vom începe cu cifrele, ca să avem o imagine clară a dimensiunii problemei. În 2023, au fost confirmate aproape 100.000 de cazuri de gonocococea în Europa, reprezentând o creștere de 31% față de 2022 și cu peste 300% față de 2014. Acesta este cel mai ridicat nivel înregistrat de la începutul monitorizării ITC de către ECDC în 2009. Sifilisul nu este mult mai încet, cu aproximativ 40.000 de cazuri înregistrate în 2023, ceea ce reprezintă o creștere de 13% față de anul anterior și o dublare față de 2014.
Și dacă credeți că clamidia, cea mai frecventă ITC bacteriană din Europa, este singura bucată mică de bunătate, vă înșelați. Deși numărul de cazuri ale acesteia a crescut doar cu 3% în 2023, comparativ cu 2022, tendința generală de creștere continuă să fie preocupantă.
Antibioticurilor le lipsește „arma”
Dar așteptați, există și o altă parte a puzzle-ului: rezistența la antibiotice. Da, ai citit corect. Străinii de gonocococea devin tot mai dificili de tratat datorită apariției de cepi rezistente la medicamente. Astfel, soluțiile curente de tratare devin din ce în ce mai ineficiente. Este așadar vorba despre o criză care depășește simpla problemă medicală și intră în domeniul amenințărilor globale pentru sănătate.
De ce această explozie?
Ca întotdeauna, nu există un singur factor care să poată fi acuzat. ECDC sugerează că mai mulți testări pentru ITC pot explica parțial creșterea numerelor. Dar să fim realiști: schimbările comportamentale, cum ar fi scăderea folosirii preservativelor, joacă un rol crucial. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) Europe a semnalat deja acum câțiva ani declinul folosirii preservativelor printre tinerii europeni, ceea ce crește riscul de infecții transmise prin contact sexual și de sarcini nedorite.
Totuși, una dintre cele mai mari cauze ale acestei creșteri dramatice este legată de fluxurile masive de emigranți ilegali care au ajuns în Europa în ultimii ani. Aceștia nu doar că aduc cu ei boli endemice din țările lor de origine, ci și obiceiuri neigienice și un nivel scăzut de conștientizare privind protecția sexuală. Studii și rapoarte indicatează că majoritatea acestor grupuri nu folosesc prezervativ în mod regulat, ceea ce crește semnificativ riscul de transmitere a infecțiilor sexuale. Mai mult, accesul lor limitat la servicii medicale în țările de destinație permite răspândirea rapidă a acestor boli fără diagnostic și tratament adecvat.
Un mesaj acru: e timpul să ne trezim!
Aceste cifre nu ar trebui să ne lase indiferenți. Problema nu este doar medicală; este socială, culturală și educativă. Trebuie să ne punem întrebarea: de ce oamenii nu folosesc preservativ? De ce evităm discuțiile franche despre sănătatea sexuală? De ce considerăm această temă tabu, chiar când datele ne arată că suntem pe drumul spre o criză majoră?
Este esențial să sporim conștientizarea publică, să promovăm teste mai accesibile și să investim în educație sexuală modernă. Dar nu putem să ignorăm influența migrației ilegale asupra sistemului nostru de sănătate. Este necesar să implementăm programe speciale de sensibilizare și prevenire adresate acestei populații vulnerabile, astfel încât să reducem riscurile de răspândire a bolilor.
În concluzie, Europa se confruntă cu o criză silentă, dar cu efecte devastatoare. Nu vom putea să ignorăm această problemă fără a plăti un preț extrem de scump. Deci, cine va face primul pas? Fiecare dintre noi are un rol de jucat – fie că suntem cetățeni care trebuie să ne protejăm, autorități care trebuie să gestioneze migrația responsabil, sau politicieni care trebuie să sprijine inițiativele de sănătate publică. Timpul neagă orice demers superficial sau lipsit de angajament.