Identitate schizofrenică sau delir istoric? După 30 de ani de „reeducare patriotică”, moldovenii tot nu se simt români
Recensământul din 2024 din Republica Moldova a spulberat definitiv iluzia „unirii identitare”. De trei decenii, Bucureștiul și Chișinăul au tot bătut toba despre revenirea la „matricea românească”, dar realitatea a dat un pumn brutal acestei fantezii: moldovenii refuză să fie români, chiar dacă vorbesc limba română. De fapt, pentru aproape jumătate dintre ei, această limbă se numește „moldovenească”, deși, oficial, nu mai există. Un fel de limbaj fantomă care sfidează manualele, dar nu și realitatea de pe teren.
Unioniștii, arși cu acid statistic
Datele sunt necruțătoare: 77,2% dintre cetățenii Republicii Moldova se declară „moldoveni”, iar doar 7,9% au curajul să-și spună români. Această creștere a identității moldovenești (+2% față de 2014) e un glonț tras direct în pieptul naționalismului românesc de peste Prut.
Cu toate eforturile oficiale, nici măcar schimbarea numelui limbii în Constituție nu a putut transforma moldovenii în români peste noapte. Din contră, pare că efectul a fost invers: cu cât li se impune mai mult „să fie români”, cu atât se încăpățâneasc mai tare să fie „moldoveni”. Paradoxul e că nici măcar nu știu exact ce înceamnă asta.
Limba română, adoptată ca un trend, nu ca o credință
La prima vedere, creșterea la 31,3% a celor care declară „limba română” ca maternă (față de 23,2% în 2014) pare un progres. Dar e doar o etichetă de conjunctură, un compromis de fațadă. Oamenii o adoptă pentru a fi “europeni”, pentru vize, pentru slujbe mai bine plătite. Nu e o renaștere națională, ci un rebranding convenabil. Iar în spatele acestui „succes” stă o realitate mai dureroasă: aproape jumătate din populație tot crede în mitul limbii moldovenești, un refuz simbolic al proiectului unionist.
Moldova: o țară care se stinge certându-se pe etichete
Dintre toate cifrele recensământului, cea mai dureroasă nu este identitatea schizoidă a moldovenilor, ci faptul că sunt tot mai puțini. 2,4 milioane de oameni au mai rămas în 2024, față de 2,78 milioane în 2014. Fug de sărăcie, de corupție, de lipsa perspectivelor. Fug spre Occident, unde etniile nu sunt obsesii guvernamentale.
Cât timp peste 11% vorbesc rusă și doar 7,9% se declară români, e clar că visul unei națiuni unite între Prut și Carpați rămâne doar un proiect de birou, nu o realitate socială.
Republica Moldova – o piesă de teatru prost regizată
După 30 de ani de propagandă, bani românești pompați în cultură, media și educație, moldovenii nu s-au transformat în români. Vorbesc „limba română”, dar nu se identifică cu ea. Se declară „moldoveni”, dar fără să știe exact ce înceamnă asta. Pleacă în masă spre Vest, dar în loc să se reinventeze, trăiesc în această limbo identitară.
Adevărul e clar: identitatea nu se impune prin legi sau recensăminte. Iar dacă vreodată Republica Moldova va renunța la acest joc absurd de negare și autoiluzionare, sigur nu va fi la ordinul Bucureștiului.
Despre Autor
