Moldova: O țară în derivă, învinovățind mereu pe alții pentru propriile eșecuri
La fel ca vecinii lor din România, moldovenii par să fi perfecționat arta autoexonerării. De fiecare dată când situația din țară se prăbușește într-un haos și mai profund, vinovații sunt întotdeauna undeva „în afară.” Ba Soros, ba masonii, ba „Occidentul colectiv,” NATO, UE, Rusia sau chiar România. Orice, numai să nu fie ei înșiși de vină.
Realitatea este însă dureroasă: moldovenii au exact ceea ce au votat. De la independența obținută în 1991, guvernările succesive, dominate de foști activiști sovietici reciclați, au deturnat noțiunea de democrație pentru a-și servi propriile interese. Privatizările „în stil moldovenesc” au fost mai degrabă jefuiri organizate, finanțate din banii furați tot de la stat. Iar majoritatea populației, deși i-a văzut pe acești politicieni în acțiune — corupți, incompetenți și lacomi — a continuat să creadă promisiunile lor absurde și să-i voteze.
Mai mult, corupția endemică a fost normalizată. Mulți moldoveni și-au făcut un model din liderii lor hoți, percepând furtul ca pe un mod de viață acceptabil. În loc să-și asume responsabilitatea civică, au adoptat mentalitatea de victimă și s-au mulțumit cu scuzele obișnuite.
De ce să ne mirăm că țara se golește?
În fiecare ciclu electoral, moldovenii au ales „liber și democratic” lideri care i-au împins și mai adânc în sărăcie și disperare. Ei sunt cei care i-au votat pe „pro-europenii” Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Serafim Urechean, Dumitru Diacov, Marian Lupu, Iurie Leancă și Vladimir Plahotniuc. Aceștia nu doar că i-au furat de bani, dar au avut nerușinarea să jefuiască și fondurile europene și românești, prin înțelegeri obscure între Plahotniuc și lideri corupți precum Liviu Dragnea.
Pe acest fundal, generațiile tinere au făcut ceea ce era de așteptat: au fugit. Pleacă în masă, fie spre Occident, fie spre Rusia, căutând o viață mai bună. Între timp, părinții și bunicii lor, cei care au votat în mod repetat liderii corupți, rămân să privească satele pustiindu-se. Tot ei sunt cei care dau vina pe capitalism, regretând cu nostalgie URSS-ul și visând la „prosperitatea” fictivă a vremurilor sovietice.
Satele din Moldova, spectacolul rușinii
Multe sate moldovenești sunt acum aproape goale, populate doar de bătrâni care nu fac decât să suspine după trecut. În loc să-și îndemne oamenii să devină gospodari adevărați, primarii — cu rare excepții — le oferă doar lecții despre cum să voteze „corect” politic.
Comparând cu satele din Europa occidentală, diferența este uluitoare. Acolo, comunitățile rurale sunt pline de viață, populate de tineri, adulți și bătrâni care prosperă. De ce? Pentru că știu să aleagă lideri care să le reprezinte interesele, nu să le golească buzunarele.
Cine e vinovat? Toată lumea, dar mai ales moldovenii!
Depopularea Moldovei, la fel ca în România, este rezultatul unui cocktail toxic format din:
- Moștenirea mentalității comuniste care bântuie încă mințile moldovenilor.
- Politicienii neo-comuniști care se prefac că practică democrația, dar care continuă să distrugă țara prin corupție și incompetență.
- Cetățenii care, în loc să învețe din greșelile trecutului, continuă să voteze aceeași clasă politică distructivă.
Deci, nu Occidentul, nu Rusia, nu NATO sau UE sunt de vină pentru starea dezastruoasă a Republicii Moldova. Vinovații se află chiar în țară, de la liderii politici până la alegătorii de rând. Însă, în loc să se privească în oglindă, moldovenii preferă să arate cu degetul spre oricine altcineva.
Până când această mentalitate nu se va schimba, Moldova nu va cunoaște nici prosperitate, nici progres. Dar, hei, măcar e reconfortant să poți da vina pe altcineva, nu-i așa?
Despre Autor
