O guvernare între ambiție și iluzii: coaliția PNL-PSD-UDMR sau cum să promiți tot fără să livrezi nimic

Programul de guvernare al coaliției PNL-PSD-UDMR este o capodoperă a promisiunilor politice fără fundament. Documentul, cu un limbaj tehnic pompos și ambiții aparent grandioase, reușește să contureze un viitor strălucit pentru România, dar doar pe hârtie. În realitate, este un exemplu perfect de guvernare prin declarații, fără niciun mecanism concret de implementare și cu contradicții flagrante.

1. Reducerea birocrației: vorbă multă, acțiune zero

Una dintre promisiunile centrale ale programului este „debirocratizarea masivă”. Se vorbește despre eliminarea redundanțelor și digitalizarea instituțiilor, dar realitatea arată că administrația publică rămâne la fel de greoaie. Angajamentele de a elimina documentele redundante între instituții sunt doar vorbe goale, în condițiile în care platformele digitale publice sunt fie incomplete, fie inutilizabile. Exemplul platformei de interconectare pentru taxe și impozite este emblematic: după ani de promisiuni, contribuabilii tot stau la cozi pentru hârtii.

2. Investiții record? Sau poate doar altă rundă de bani aruncați?

Coaliția promite investiții de peste 155 miliarde de euro în următorii cinci ani. Dar istoria ne arată că aceste „investiții record” sunt doar pe hârtie. Unde sunt autostrăzile promise? În 2023, România avea mai puțin de 1000 de km de autostrăzi, iar ritmul de construcție este de sub 50 km pe an. În plus, promisiunea de a construi 3 spitale regionale și 10 spitale noi este recirculată de la fiecare guvern, de peste un deceniu. De fiecare dată, se face o licitație, apoi proiectele sunt uitate într-un sertar.

3. Reforma fiscală: taxe mai mici, promisiuni mai mari

Reducerea poverii fiscale pentru salariile mici și familiile cu copii este laudabilă, dar lipsesc soluțiile concrete pentru compensarea pierderilor bugetare. Mai mult, menținerea cotei unice intră în contradicție cu intențiile de a introduce impozitarea progresivă a marilor averi. Fără o analiză serioasă a impactului economic, aceste măsuri riscă să rămână doar simple exerciții de imagine.

4. Contradicțiile în politica socială

Pe de o parte, programul vorbește despre reducerea costurilor administrative și eliminarea ineficiențelor, iar pe de altă parte, se promit ajutoare sociale generoase, locuințe gratuite și subvenții masive. Într-o economie deja sufocată de datorii publice, cum vor fi finanțate aceste inițiative? Răspunsul este simplu: nu vor fi. Este mai degrabă o încercare cinică de a câștiga capital electoral, fără să existe vreo intenție reală de implementare.

5. „Patriotismul economic” – slogan gol sau strategie reală?

Termenul de „patriotism economic” este folosit pe larg în program, dar în lipsa unui plan concret de sprijinire a industriilor locale, rămâne doar un concept populist. Transformarea companiilor energetice în „campioni regionali” sună bine, dar practicile actuale arată un management politizat și o lipsă cronică de transparență. În loc să creeze oportunități, astfel de politici par mai degrabă menite să protejeze interesele de partid.

6. Klaus Iohannis și rolul său ornamental

Președintele Klaus Iohannis, deși parte integrantă a acestei configurații de putere, pare să adopte rolul de spectator de lux. De la „România educată” la lipsa de reacție în fața problemelor economice și sociale reale, mandatul său s-a transformat într-o colecție de fotografii oficiale. În timp ce premierul Ciolacu și președintele Senatului, Ilie Bolojan, jonglează cu promisiunile, președintele pare să fie mai interesat de escapadele internaționale.

Concluzie: Planuri fără acoperire, o Românie care așteaptă degeaba

Programul de guvernare al coaliției PNL-PSD-UDMR este un roman utopic. De la investiții fantasmagorice la reforme imposibil de realizat, documentul reflectă mai degrabă o încercare de a distra atenția publicului decât o strategie serioasă de dezvoltare. Promisiunile electorale au fost întotdeauna o parte din politica românească, dar acest program stabilește noi standarde pentru disonanța între ceea ce se spune și ceea ce se face.