O scrisoare deschisă către moralitatea sezonieră: Crăciunul, când ipocrizia miroase a scorțișoară
Ah, ce minunată perioadă a anului! Când oamenii care te numesc „cristofascist”, „înapoiat” și „scursura societății” își pun pentru câteva zile aura strălucitoare de bunătate și îți trimit urări de pace. Din partea celor care în restul anului ți-ar face un portret-robot doar ca să te declare public dușmanul binelui comun, acum vin bezele de sărbătoare. Așa că, mă conformez și eu cu urările mele: Fie ca Nașterea Domnului să aducă pace tuturor celor care, după standardele lor, fac parte din fauna regretabilă a societății – cristofasciști, naționaliști, antivaxxeri, dacopați, misogini, rusofili, conspiraționiști și toți ceilalți abonați ai acestui sinistru catalog.
De ce doar vouă? Pentru că ceilalți nu au nevoie de urări. Ei sunt perfecți. Elogiați de propriile oglinzi, cu sufletul poleit în auto-admirație, acești „luminați” vă vor privi mereu de sus, chiar și dacă, printr-un miracol, ați deveni exact ce vă cer ei să fiți. Ba mai mult, dacă vă veți schimba vreodată radical, ei tot nu vă vor suporta. Veți rămâne pentru totdeauna „ceilalți”.
În lumea lor, superioritatea morală e un hobby și, Doamne ferește, dacă încerci să le demontezi vreo teorie, vei fi ars pe rugul rețelelor sociale. Ce ironie dulce-arzătoare: cruciada lor contra „înapoiaților” e un spectacol public, dar orice formă de iertare, smerenie sau înțelegere devine retrogradă, ba chiar „periculoasă pentru democrație”.
Totuși, în această perioadă, mă încearcă un optimism curios. Mi-a spus odată un prieten credincios că Dumnezeu nu te pedepsește pentru lipsa credinței, ci pentru lipsa faptelor. Și nici măcar nu se obosește să te pedepsească: te ignoră. Asta doare mai tare. E o lecție interesantă, mai ales pentru cineva care n-are răbdare cu optimismul.
Acum, să revenim la Crăciun și la protagonistul principal. Ce mișto tip ar fi Iisus în ziua de azi! Un socialist autentic, cu discursuri despre pace și iertare care ar fi rapid etichetate drept „fake news” sau „extremism de stânga”. Autoritățile i-ar închide conturile, iar influencerii i-ar dedica thread-uri întregi despre cum destabilizează Europa. Și totuși, mi-ar plăcea să beau o bere cu el. N-ar avea bani să plătească nota, dar l-aș ierta. Pare băiat fain.
Relația mea cu „Tatăl” e mai complicată. Suntem ca doi români la un chef: ba ne ignorăm, ba ne certăm, dar ne respectăm suficient cât să nu ne facem viața insuportabilă. Uneori, mă gândesc că Dumnezeu e doar un teleormănean de-al meu, cu chefuri la țară și o supărare inexplicabilă pe olteni. Poate de aia nu ne înțelegem.
În concluzie, Crăciunul acesta, faceți un efort. Nu pentru cei „luminați”, care oricum vă consideră niște „deșeuri reciclabile”. Ci pentru voi. Fiți mai buni, că altfel nu veți avea niciodată șansa să fiți luați în serios. Deși, să fim sinceri, nici atunci nu veți fi.
Crăciun fericit, dragilor! Și fie ca ipocrizia să fie la fel de bine ascunsă în acest an ca într-un cozonac umplut cu stafide inutile.
Despre Autor
