România în criză? Europa în derivă? Nu, doar o altă iterație a farselor istorice

Nu, nu mă sperie și nici nu mă întristează. România în criză? Europa zbătându-se ca un șarpe în ghearele morții? Statele Unite rătăcind printr-un pustiu de principii? Perfect! Așa funcționează istoria: polii de putere se mută, imperiile se nasc, cresc prin violență și decad în hedonism, ipocrizie și colaps economic. Este o lecție pe care refuzăm să o învățăm. Sfârșitul lumii? Nicidecum. Doar sfârșitul unei alte iluzii.

Democrația românească în pericol? Care democrație? Am fost vreodată altceva decât un pașalâc? Roman, otoman, nazist, sovietic, occidental – stăpânul se schimbă, dar slugărnicia rămâne. Un destin național? O glumă bună. O mână de vizionari care au încercat să-l creeze au fost rapid trădați sau au devenit chiar ei parte din dezastru. Amnezia istorică ne este sport național, iar gloria inventată devine scuză pentru fiecare apucătură abjectă.

Machiajul putrezit al democrației românești

A căzut machiajul securistic, ud de ploaia corupției și crăpat de decenii de minciuni. România, cu hainele ei de firmă contrafăcută și sutienul îndesat cu ciorapi, își arată adevărata față: un circ ieftin, unde clownii obedienți jonglează cu datorii. Proiectul European? O glumă de prost gust. În loc de solidaritate, vedem 27 de economii care se devorează între ele.

Occidentul prosper? O altă poveste de adormit copiii. Criza din 2008 l-a pus pe butuci, iar acum asistăm doar la ultimele zvâcniri. NATO? Un colos pompând resurse în Ucraina pentru a destabiliza Rusia – rezultatul? 600.000 de morți, milioane de refugiați, 25% din teritoriu pierdut, iar statul ucrainean e o amintire. „Valorile democratice” ale atlanticilor s-au aliniat perfect cu cele ale grupărilor teroriste, finanțate generos pentru a distruge Orientul Mijlociu.

ONU, NATO, OMS – templele ipocriziei mondiale

ONU, acea cumetrie globală incapabilă să-și respecte propriile principii. Criminalii de război devin eroi, în funcție de interesele marilor puteri. NATO, farul stabilității, a reușit doar să transforme Ucraina într-o ruină, un morman de morți și iluzii pierdute. OMS, biserica „științei”, a vândut pandemii pe bani grei, îmbogățind o elită îmbuibată, în timp ce restul lumii înghițea măsuri absurde.

Statele Unite? Marele „far al democrației”? După patru decenii de lovituri de stat și războaie „de eliberare”, bilanțul este zero. Niciun stat democratizat, doar o lume plină de ruine, refugiați și resentimente.

Ce rămâne?

În final, pentru iobagi nu contează cine e boierul. Fie că ești stăpânit de Est sau de Vest, rezultatul e același: jaf, abuz și o politețe de fațadă. Iluzia s-a prăbușit, iar adevărul – oricât de amar – începe să iasă la lumină. Nu suntem victime, ci complici la propria noastră decădere. Întrebarea este: vom învăța ceva sau vom continua să căutăm gloria unui trecut care nu a existat niciodată?