O transhumanță sub semnul caniculei
La cinci și jumătate dimineața, turma de 2.500 de oi așteaptă nerăbdătoare să pornească la drum. Olivier, păstor din Lozère, deschide poarta și, într-un roi de sunete și mișcări, oile năvălesc în curte. Începe transhumanța: 50 de kilometri și două zile de urcare până pe Muntele Lozère, la 1.700 de metri altitudine. Canicula care lovește Franța în această vară a făcut ca deplasarea să fie posibilă doar în răcoarea dimineții și a serii. „Mă duc în ferme cu sufletul la gură”, mărturisește Olivier, în timp ce praful ridicat de mii de copite usucă gâtul și arde plămânii.
Lupii, o amenințare reală pentru păstori
Pe tricourile familiei lui Olivier scrie „Nu lupilor” cu litere roșii. Un mesaj care nu este la modă, după cum spune el, dar care reflectă o suferință reală. Păstorii din Lozère se confruntă cu revenirea lupilor, o specie protejată de directivele UE, care face ravagii în turme. Deși Bruxelles-ul a început să discute o posibilă derogare de la statutul strict de protecție, pentru fermieri este prea puțin și prea târziu. Ei cer acțiuni concrete, nu promisiuni. În timp ce birocrații de la Bruxelles dezbat, oile mor, iar păstorii își văd munca de o viață distrusă.
O tradiție milenară în pericol
Transhumanța nu este doar o mișcare sezonieră, ci un mod de viață care a modelat peisajul montan al Franței. Drumurile bătute de turme, pășunile alpine, satele risipite – toate poartă amprenta acestei practici milenare. Însă schimbările climatice, birocrația și presiunile economice o amenință. Olivier și fiul său, care a ales oile în locul fotbalului de performanță, sunt martorii tăcuți ai unei lumi care se stinge. La capătul drumului, peste 4.000 de oameni îi așteptau pe păstori, veniți să vadă turma și să respire aerul curat al munților. Națiunile Unite au declarat 2026 Anul internațional al păstoritului și al pășunilor, dar pentru Olivier contează mai mult sprijinul real decât declarațiile solemne.
Un semnal de alarmă pentru Europa
Povestea din Lozère este emblematică pentru lupta dintre tradiție și modernitatea tehnocratică. În timp ce UE impune reguli stricte de mediu și protecție a lupilor, fermierii europeni se simt abandonați. Canicula, seceta și prădătorii nu țin cont de directivele de la Bruxelles. Pentru suveraniști, acest caz ilustrează nevoia de a proteja comunitățile rurale și suveranitatea alimentară, în loc să lase deciziile în mâinile unor birocrați care nu au pus niciodată piciorul într-o stână. Transhumanța este mai mult decât o tradiție: este un act de rezistență.
Sursă: Valeurs Actuelles · Vest | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.