Lumea multipolară capătă contururi tot mai clare, iar Orientul Mijlociu devine epicentrul unei noi curse nucleare. Săptămâna trecută, la Washington, miniștrii Energiei american și saudit au semnat un acord-cadru de cooperare nucleară pe 30 de ani. Dincolo de limbajul tehnic, acordul „123” – numit după secțiunea legii americane din 1954 – deschide ușa ca Arabia Saudită să devină a treia putere nucleară a lumii musulmane, după Pakistan și Iranul aflat în plin program de înarmare.
Ce prevede acordul și de ce este revoluționar
Acordul, negociat timp de cinci ani, permite Riadului să construiască pe teritoriul său instalații de îmbogățire a uraniului și de retratare a plutoniului – exact componentele necesare producerii de material fisionabil pentru arme nucleare. Deși oficial este prezentat ca un parteneriat „civil”, condițiile draconice impuse anterior de administrația Biden au fost abandonate. Fostul președinte american cerea ca Arabia Saudită să normalizeze relațiile cu Israelul și să renunțe la îmbogățirea uraniului, la fel ca Emiratele Arabe Unite. Acum, aceste pretenții au fost lăsate deoparte, iar Congresul american a primit doar o notificare formală.
Miza strategică: Iranul și echilibrul de putere
Prințul moștenitor Mohammed bin Salman a declarat public că, dacă Iranul obține arma atomică, Arabia Saudită va face la fel. Acest acord vine exact în contextul în care SUA bombardează Iranul, iar războiul a reluat în strâmtorile Ormuz și Bab el-Mandeb. Riadul a refuzat să permită avioanelor americane să survoleze spațiul său aerian pentru a proteja navigația în Golful Persic, semn al unei distanțări față de Washington. În plus, apropierea saudită de Iran, mediată de China, arată o realitate geopolitică în care Statele Unite nu mai sunt singurul jucător.
O cutie a Pandorei: cine urmează?
Acordul SUA-Arabia Saudită deschide calea pentru ca și alte state din regiune să ceară același drept la îmbogățirea uraniului. Turcia și Egiptul, care urmăresc cu îngrijorare programul iranian, ar putea invoca precedentul saudit. Emiratele Arabe Unite, care au renunțat la acest drept în 2009, s-ar putea răzgândi. Practic, Washingtonul a deschis cutia Pandorei, iar cursa înarmării nucleare în Orientul Mijlociu devine aproape inevitabilă.
Ce înseamnă pentru Europa și pentru România
Pentru Europa, această escaladare nucleară la porțile sale are consecințe directe. Un Orient Mijlociu instabil înseamnă fluxuri migratorii crescute, amenințări la adresa securității energetice și o presiune suplimentară asupra politicii externe a UE. România, ca stat membru NATO și UE, urmărește cu îngrijorare aceste evoluții. De asemenea, acest acord subliniază o tendință mai amplă: lumea se îndreaptă spre o ordine multipolară, în care marile puteri își negociază influența, iar statele mijlocii își afirmă suveranitatea în domenii sensibile precum energia nucleară.
În timp ce liderii mondiali vorbesc despre neproliferare, realitatea arată că, atunci când interesele strategice o cer, regulile sunt flexibile. Arabia Saudită a obținut ceea ce și-a dorit, iar Orientul Mijlociu se pregătește pentru o nouă eră nucleară. Europa și România trebuie să fie vigilente și să își adapteze strategiile la această nouă realitate geopolitică.
Sursă: Valeurs Actuelles · Vest | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.