Ali G revine și declanșează un nou război cultural
Comedia lui Sacha Baron Cohen revine pe marile ecrane, iar activiștii anti-woke cer boicotarea filmului. Cine câștigă de fapt din acest scandal?
La aproape un sfert de secol după ce a devenit un fenomen global, Ali G, personajul-rapper inventat de Sacha Baron Cohen, revine pe marile ecrane în filmul Ali G: Who Iz I?, programat să debuteze în octombrie. Dar revenirea nu aduce doar nostalgie: o campanie coordonată de activiști de stânga încearcă să convingă cinematografele să nu ruleze pelicula, acuzând personajul că ar fi un stereotip rasist al persoanelor de culoare. Este un episod care spune mai multe despre starea războaielor culturale din Occident decât despre filmul în sine.
Cine sunt acuzatorii și ce reproșează
Grupul care a lansat campania, NewsCord, a trimis aproximativ 37.000 de e-mailuri către cinematografe, cerându-le să nu programeze filmul. În argumentație, organizația invocă reacții mai vechi: comedieni britanici de culoare care numeau personajul, încă din 2000, „o scuză pentru rasism”, sau comparația făcută de scriitoarea britanică Jeanette Winterson cu tradiționalele spectacole de tip blackface. Scriitoarea Afua Hirsch a adăugat pe Substack că personajul și-ar fi pierdut orice relevanță: „Oamenii de culoare nu se mai îmbracă așa. Nici măcar albii care îi imită pe cei de culoare nu mai vorbesc așa.”
Interesant este că însuși Cohen pare să fi anticipat reacția. Pe rețeaua X, el a glumit că, „într-o epocă în care cariera unui comedian poate fi distrusă de o singură glumă ne-corectă politic, am zis să joc la sigur și să-l readuc pe tipul ăsta”. Ironia e fină: autorul unei satire care a scandalizat cândva establishment-ul conservator ajunge acum ținta unei campanii venite din zona progresistă.
Cinematografele nu cedează — și asta contează
Până acum, niciun lanț de cinematografe din Marea Britanie nu a anunțat că va renunța la film. Mai mult, operatorul danez Nordisk Film Biografer a emis o declarație care merită citită ca un mic manifest al libertății de expresie: cinematograful este „un spațiu pentru multe tipuri diferite de film”, iar misiunea unei săli nu este să exercite cenzură asupra unor opere distribuite legal și adresate unui public adult. „Unii consideră că toate limitele sunt încălcate, alții văd o formă de satiră în care nimeni nu scapă”, spun reprezentanții lanțului, adăugând că au încredere că publicul poate decide singur ce vrea să vadă.
Această poziție este semnificativă pentru dinamica europeană. Dezbaterea despre granițele comediei s-a mutat din zona cenzurii de stat în cea a presiunii private — campanii de e-mail, boicoturi, liste de „risc reputațional”. Este un model de reglementare informală care ocolește Parlamentele și instanțele, dar care încearcă să obțină același rezultat: dispariția unor conținuturi considerate incomode.
De ce contează pentru România
Aceeași logică se vede și în spațiul românesc, unde tot mai des producții culturale, spectacole sau declarații publice sunt evaluate nu după calitate, ci după capacitatea de a „scandaliza” o minoritate vocală. Diferența e că în România presiunea vine adesea din zone diferite, iar instituțiile culturale reacționează inegal: unele cedează rapid, altele rezistă. Cazul Ali G arată ce se întâmplă când o sală de cinema refuză să joace rolul de gardian moral: nu se prăbușește ordinea publică, iar publicul rămâne liber să aleagă.
Ce urmează
Filmul va intra în săli pe 23 octombrie, iar campania de boicot probabil se va stinge fără efecte majore. Miza reală nu este Ali G, ci precedentul: dacă o campanie de e-mailuri poate decide ce filme rulează într-un cinematograf european, atunci principiul pluralismului cultural devine negociabil. Răspunsul lanțurilor care au refuzat să cedeze este, deocamdată, cel mai clar semnal că societatea civilă nu e obligată să se supună celei mai gălăgioase voci din spațiul public.
Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.
