Cuba: anul școlar începe în beznă și penurie
Cuba deschide anul școlar 2026-2027 cu doar 73% profesori, pană de curent prelungită și 12% din uniformele necesare. Regimul dă vina pe 'blocada' SUA.
Pe 1 septembrie, aproximativ 1,4 milioane de elevi cubanezi sunt chemați înapoi la școală. Dar în spatele cifrei oficiale, anul școlar 2026-2027 debutează cu o realitate care contrazice decenii de propagandă: lipsa profesorilor, a uniformelor, a manualelor și, mai ales, a curentului electric. Ministrul Educației, Naima Trujillo Barreto, a recunoscut săptămâna aceasta că sistemul are profesori doar pentru aproximativ 73% din necesar, că regimul a reușit să producă doar circa 12% din uniformele necesare și că întreruperile de energie — unele de zile întregi — au forțat reprogramarea orelor. Pentru o țară care și-a vândut educația ca „realizare” mondială, cifrele sună a colaps, nu a reformă.
Vinovații sunt mereu în altă parte
Explicația oficială? „Blocada petrolieră” a Statelor Unite. Este o narațiune familiară pentru orice regim care își epuizează resursele interne: vina e întotdeauna a dușmanului extern. Însă pană de curent care a lăsat patru provincii estice fără energie — aproximativ 3,4 milioane de oameni — nu se rezolvă prin retorică. Un oficial provincial din Camagüey, citat sub anonimat de ADN Cuba, descrie situația fără perdea: „Nu există materiale pentru profesori, doar un creion. Județul nu are combustibil pentru gătit, uniformele nu sunt în magazine.” Iar părinții din cartierul Playa din Havana spun că, în ultimele trei luni, curentul a lipsit exact în orele de somn ale copiilor. „Văd copii cu anxietate, cu căderea părului”, mărturisește o mamă. Simptome ale stresului cronic, nu ale unei conspirații imperialiste.
Un eșec care nu mai poate fi exportat
Pentru cititorul român, cazul Cubei nu este o știre exotică. Este un studiu de caz despre ce se întâmplă atunci când un stat captează educația și o transformă în instrument ideologic. Regimul de la Havana a exportat ani la rând „modelul” său educațional, inclusiv prin programe de alfabetizare în America Latină. Astăzi, același model se prăbușește: elevii de facultate și profesioniștii din cultură, știință și industrie sunt chemați să suplinească dascălii lipsă, profesorii sunt redistribuiți pe mai multe instituții, iar uniforma obligatorie — vândută de stat părinților — devine opțională pentru că statul nu o mai poate fabrica. Părinții care aleg homeschooling sunt, potrivit relatărilor, persecutați și chiar închiși. Este o lecție despre cum un sistem care pretinde că formează „omul nou” nu reușește să asigure nici măcar curentul pentru teme.
De ce contează acum, dincolo de Cuba
Evenimentul se leagă direct de una dintre temele-pivot ale suveranismului global: eșecul modelelor tehnocratice și ideologizate de guvernare. Cuba nu este singurul loc unde statul promite totul și livrează penurie. În Europa, dezbaterea despre educație, identitate și rolul familiei în formarea copiilor capătă aceeași miză: cine decide ce învață copilul — părintele sau aparatul de stat? În timp ce Uniunea Europeană discută despre competențe digitale și programe „verzi” în școli, Cuba arată unde duce politizarea totală a educației. Iar faptul că regimul de la Havana își pune eșecul pe seama sancțiunilor americane, în timp ce își trimite cetățenii să repare școli deja plătite de brigăzi de muncitori independenți, spune totul despre natura acestui stat: un aparat care supraviețuiește prin control, nu prin performanță.
Anul școlar cubanez începe, așadar, nu cu festivități, ci cu o întrebare incomodă pentru orice apologet al statului omnipotent: dacă un sistem care controlează tot — de la uniforme la conținutul manualelor — nu poate asigura nici măcar electricitate pentru copii, ce anume mai justifică acel control? Răspunsul, pentru milioane de cubanezi, nu se află în discursuri, ci în beznă.
Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.
