Disney readuce „National Treasure” și promite politică woke
Regizorul Jon Turteltaub readuce „National Treasure 3” cu Nicolas Cage, dar promite să includă politica modernă — un nou capitol în războiul cultural Disney.
După aproape două decenii de la „National Treasure: Book of Secrets” (2007), regizorul Jon Turteltaub pregătește al treilea film al francizei și anunță deja că nu va putea ignora „politica modernă”. Pentru fanii unei serii care a strâns aproape 350 de milioane de dolari cu primul film și 460 de milioane cu al doilea, promisiunea sună mai degrabă ca un avertisment decât ca o veste bună.
De ce a lipsit franciza atâția ani
Întrebarea firească este de ce un blockbuster care a încasat mai mult la al doilea film decât la primul a stat atâția ani pe raft. Răspunsul, susțin criticii conservatori americani, nu ține de buget sau de scenariu, ci de faptul că „National Treasure” este, în esență, un film patriotic — o aventură în stil Indiana Jones care celebrează istoria americană fără rezerve. Iar Disney, compania care a produs seria, a preferat în ultimul deceniu alte tipuri de povești.
Dovada stă într-un reboot pentru platforma de streaming Disney+, „National Treasure: Edge of History”, care a rezistat doar zece episoade și în care personajul lui Nicolas Cage a fost înlocuit cu o protagonistă latină, beneficiară de DACA. Serialul a fost perceput de publicul conservator ca o parodie a ceea ce Disney a devenit.
De ce acum și de ce cu Cage
Revenirea lui Cage nu este, însă, o schimbare de viziune, ci o decizie de business. Disney traversează o perioadă dificilă: acțiuni stagnante, eșec după eșec la box office și o dezbatere publică tot mai puternică în jurul conținutului „woke”. Readucerea unei francize iubite de publicul general este o mișcare comercială rațională — chiar dacă vine cu cincisprezece ani întârziere.
Problema, spun comentatorii din zona conservatoare, este că Disney nu poate rezista tentației de a „corecta” moștenirea. Regizorul Turteltaub a declarat pentru New York Post că filmul „trebuie să fie foarte atent, dar nu ne putem permite să ignorăm” politica modernă și că această idee trebuie „inclusă cumva în poveste, fără să jeneze pe cineva”.
În traducere liberă: expectativa este că vom vedea teme identitare, personaje care explică protagonistului alb cum se face treaba și lecții despre sclavie și colonialism — exact rețeta care a transformat marile francize hollywoodiene în subiecte de dispută culturală.
Un ecou care ajunge și în Europa
Această dezbatere nu este doar americană. Ea ilustrează o dinamică pe care o vedem și pe continent: marile corporații culturale încearcă să reconcilieze un public obosit de politizare cu o agendă ideologică pe care o consideră obligatorie. Este aceeași tensiune care alimentează mișcările anti-woke din Europa, de la campaniile împotriva cotelor DEI până la reacțiile față de rescrierea identitară a patrimoniului cultural.
În România, ecoul este indirect, dar real: și aici se discută despre cât de multă ideologie poate fi strecurată în produse de divertisment și despre cine decide ce merită spus despre istorie. Cazul „National Treasure” arată că, atunci când o companie își tratează propriul public ca pe o problemă de corectat, succesul comercial și loialitatea spectatorilor devin victime colaterale.
Nu se știe încă dacă Disney va reuși să vândă din nou nostalgie fără să o politizeze. Istoria recentă a studioului sugerează că nu.
Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.
