Un tratament diferențiat care spune totul
În 2018, liderul brazilian de stânga Luiz Inácio Lula da Silva a fost condamnat pentru corupție și încarcerat. Stânga europeană i-a sărit imediat în apărare, cerând să i se permită să candideze la președinție. Astăzi, însă, când lidera suveranistă franceză Marine Le Pen se confruntă cu o interdicție de a candida, aceleași voci solicită excluderea ei. Această dublă măsură relevă o ipocrizie profundă și subliniază pericolul ca justiția să fie instrumentalizată politic.
Lula, „prizonierul politic” al stângii
În 2018, Lula, favorit în sondaje, a fost condamnat în apel la 12 ani de închisoare pentru luare de mită în scandalul Petrobras. Stânga franceză, incluzând Partidul Socialist și La France Insoumise, l-a etichetat drept „prizonier politic” și a insistat ca acesta să poată candida. Olivier Faure, liderul PS, declara la acea vreme în L’Humanité că îi oferă „tot sprijinul” lui Lula. Chiar și Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a solicitat autorităților braziliene să-i permită candidatura până la epuizarea tuturor căilor de atac. Cu toate acestea, Lula a rămas închis, iar Bolsonaro a câștigat alegerile.
Același standard nu se aplică și pentru Le Pen
În prezent, când Marine Le Pen, lidera suveranistă, a primit o interdicție de a candida timp de cinci ani (în urma unei condamnări contestate), stânga franceză, inclusiv aceiași politicieni, solicită excluderea ei. Olivier Faure, care în 2018 susținea că Lula ar trebui lăsat să candideze, declară acum că „nu este moral ca o persoană condamnată să aspire la președinție”. Singura excepție notabilă este La France Insoumise, care își menține consecvența, cerând ca Le Pen să fie învinsă la urne, nu prin decizii judecătorești.
Dreptul la vot al alegătorului, călcat în picioare
Principiul juridic conform căruia o interdicție de a candida trebuie să fie proporțională și să nu încalce libertatea de alegere a alegătorilor a fost adesea invocat. În cazul Lula, stânga a utilizat exact acest argument: un candidat nu trebuie exclus înainte de epuizarea tuturor căilor de atac. Astăzi, același principiu este ignorat cu desăvârșire. Această schimbare de perspectivă indică faptul că, pentru stânga, justiția devine un instrument de eliminare a adversarilor politici, mai degrabă decât un garant al democrației.
Consecvența, o raritate în politică
Puțini politicieni de stânga au demonstrat consecvență. Raquel Garrido, fostă deputată LFI, care în 2018 critica vehement implicarea justiției în procesul electoral, susține acum interpretarea juridică ce o exclude pe Marine Le Pen. În contrast, Jean-Philippe Tanguy, un apropiat al lui Le Pen, se mândrește cu faptul că a apărat dreptul lui Lula de a candida, aplicând același principiu chiar și adversarilor săi politici. Pentru suveraniști, această ipocrizie servește drept o dovadă suplimentară că sistemul este manipulat împotriva lor.
Sursă: Valeurs Actuelles · Vest | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.