O victorie cu gust amar
Guvernul francez și o parte a spectrului politic se laudă de ani de zile că duc un război împotriva fast-fashionului și, mai ales, a ultra-fast-fashionului. Țintele sunt cunoscute: Shein, Temu, AliExpress – platformele asiatice acuzate că inundă Franța cu haine și produse ieftine. În ultimele luni, au fost adoptate o taxă pe coletele mici și o lege menită să reducă impactul de mediu al industriei textile. La prima vedere, o reușită. Privind mai atent, însă, descoperim o ipocrizie greu de digerat.
Legea care ratează ținta
Platformele vizate de taxa pe colete mici au găsit rapid soluția: și-au deviat fluxurile de marfă către țările vecine, evitând astfel suprataxarea franțuzească. Inundația de haine ieftine nu s-a oprit; a luat doar ocoluri. Mai grav, un studiu Kantar/Worldpanel arată că, în volum de tranzacții, brandurile care domină piața franceză sunt europene: Kiabi (cu 44 de milioane de tranzacții în 2025), Primark, Decathlon, Tissaia (E. Leclerc) și Gémo. Vorbim despre aceleași haine ieftine, fabricate în Asia și importate peste mări – exact ca produsele Shein și Temu. Atunci de ce sunt vizate doar platformele asiatice?
Mărturisirea ministrului
Răspunsul vine chiar de la guvern. Mathieu Lefèvre, ministrul delegat pentru Tranziție Ecologică, a recunoscut public: „Am testat proiectul de lege cu anumite mărci franceze, iar dispozitivul nu le va atinge.” A numit explicit Kiabi, Decathlon, Leclerc, Jules – exact aceleași branduri care domină piața cu produse low-cost. „Este o alegere politică”, a declarat Lefèvre, „să ne îndreptăm către cei mai mari prădători ai modei franceze, precum Shein sau Temu.” Astfel, guvernul confirmă oficial: legea nu a fost gândită să protejeze consumatorul sau mediul, ci doar anumiți industriași autohtoni care importă aceleași produse.
Protecționism mascat în haine verzi
Acest caz ilustrează perfect tendința statelor europene de a adopta măsuri cu eticheta „verde” care, în realitate, servesc interese protecționiste. În loc să reducă efectiv amprenta de carbon a industriei textile, se creează bariere comerciale ce lovesc în competitorii străini, în timp ce giganții locali sunt scutiți. Pentru mișcările suveraniste, acesta este un exemplu clasic de dublu standard: Bruxelles-ul și capitalele europene predică liberul schimb și sustenabilitatea, dar aplică reguli diferite când e vorba de propriii campioni naționali. O ipocrizie care subminează încrederea cetățenilor în instituții și alimentează scepticismul față de agenda climatică oficială.
Sursă: Valeurs Actuelles · Vest | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.