Gloria Steinem, feminismul și revolta anti-WTO: lecția suveranistă

Moartea Gloriei Steinem readuce în discuție o alianță uitată: feministele și conservatorii uniți împotriva WTO. Ce spune asta despre suveranismul de azi.

Gloria Steinem, feminismul și revolta anti-WTO: lecția suveranistă

Moartea Gloriei Steinem, la 92 de ani, ar putea părea o știre despre o epocă apusă a feminismului american. Dar în spatele necrologurilor se ascunde o poveste mult mai interesantă pentru cititorul european: în 1994, una dintre cele mai cunoscute voci feministe ale lumii a semnat alături de Pat Buchanan, Phyllis Schlafly și Ralph Nader o scrisoare împotriva Uruguay Round a GATT — acordul care avea să creeze Organizația Mondială a Comerțului.

Este genul de alianță care azi ar face deliciul rețelelor sociale și ar stârni nedumerirea comentatorilor. Dar ea spune ceva profund despre o fractură care nu a dispărut, ci doar și-a schimbat hainele.

O coaliție imposibilă care anunța viitorul

Scrisoarea din august 1994, semnată de peste 130 de americani proeminenți, cerea președintelui Bill Clinton să amâne dezbaterea acordului comercial. Semnatarii veneau din tabere opuse: Noam Chomsky și Jerry Brown din stânga, alături de Buchanan, Schlafly, Paul Weyrich și Richard Viguerie din dreapta. Îi unea o singură temere — că regulile WTO ar putea permite guvernelor străine să conteste reglementările sanitare, de mediu și de siguranță alimentară ale Statelor Unite ca bariere comerciale.

Cu alte cuvinte, aceeași întrebare care frământă azi dezbaterea europeană: cine decide, în ultimă instanță, asupra legilor unei națiuni — parlamentul ei sau un arbitru supranațional?

Feminismul ca critică a muncii ieftine

Pentru Steinem, opoziția față de ordinea comercială globală nu era o abatere, ci o consecință logică a gândirii sale economice. Într-un interviu din 1976, ea afirma că sistemul capitalist „depinde de o ofertă de muncă ieftină, furnizată de femei de toate rasele”. Într-un eseu din 1994, „Revaluing Economics”, susținea că salariile reflectă mai degrabă puterea socială și politică a lucrătorilor decât valoarea economică a muncii lor.

„O forță de muncă ieftină ieftinește tot ce produce”, scria ea. Argumentul se aplica direct concurenței cu forța de muncă din țări cu salarii mici: angajatorii preferau să aducă asistente medicale din state cu salarii reduse decât să le plătească mai bine pe cele locale.

La protestele anti-WTO de la Seattle din 1999, întrebată despre starea mișcării femeilor, Steinem a răspuns sec: „Seattle este mișcarea femeilor”. Identifica revolta împotriva globalizării comerciale cu lupta mai largă pentru muncă, putere corporativă și inegalitate economică.

De ce contează pentru Europa de azi

Paralela cu prezentul este izbitoare. În același moment, în 1999, Donald Trump declara că WTO „nu este neapărat corect față de America” și că „nu sunt un fan al Organizației Mondiale a Comerțului”. Astăzi, aceeași critică a arbitrajului supranațional și a „competiției neloiale” se regăsește în dezbaterile despre piața unică europeană, despre Pactul privind Migrația și Azilul — intrat în vigoare în iunie 2026, cu mecanismul său de solidaritate și compensații de circa 20.000 de euro pe migrant — sau despre condiționalitățile climatice ale Green Deal.

În toate aceste dosare, întrebarea suveranistă rămâne aceeași: cât de mult din decizia națională poate fi delegată unor instituții care nu răspund în fața alegătorilor? Iar această întrebare traversează spectrul politic, de la stânga protecționistă la dreapta naționalistă.

În România, ecoul este direct. Dezbaterile despre salariul minim, despre importul de forță de muncă din afara UE și despre condițiile impuse fermierilor de reglementările europene repetă, în alt registru, aceeași tensiune pe care Steinem o formulase cu trei decenii în urmă: cine plătește costul integrării, și cine decide cine plătește?

Lecția unei alianțe uitate

Gloria Steinem a rămas în memoria publică drept o militantă feministă. Dar moștenirea ei economică — critica muncii ieftine ca instrument de putere, scepticismul față de arbitrajul comercial supranațional — este poate mai relevantă azi decât oricând. Ea demonstrează că suveranismul nu este o proprietate exclusivă a dreptei și că revolta împotriva tehnocrației globale poate lua forme neașteptate.

Pentru cititorul european, semnalul este clar: marile bătălii politice ale următorilor ani nu se vor da între „stânga” și „dreapta” pe axa culturală, ci între cei care cred că decizia trebuie să rămână cât mai aproape de cetățean și cei care o mută tot mai sus, în săli de consiliu fără adresă electorală. Iar în această bătălie, coalițiile neobișnuite nu sunt o anomalie — sunt noua normalitate.


Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.

👍 Distribuie pe Facebook Urmărește-ne 👇

Distribuie