Iranul revine la „diplomație” pe fondul prăbușirii economice
Sub sancțiunile SUA, Iranul schimbă tonul și vorbește despre diplomație. Ce spune asta despre ordinea multipolară și despre rolul Chinei în ecuația puterii globale.
Ministrul de Externe iranian, Abbas Araghchi, a declarat vineri că a avut „discuții creative” cu liderul Qatarului și că „readucerea diplomației pe făgaș nu este imposibilă” — o schimbare de ton vizibilă față de belicozitatea anterioară a Teheranului, pe fondul prăbușirii economiei iraniene sub greutatea sancțiunilor americane. Declarația, făcută pe rețeaua X, marchează o nuanță nouă în retorica oficială iraniană, deși rămâne ambiguă în privința unor concesii concrete.
Contextul: sancțiuni, strâmtoarea Hormuz și războiul economic
Înainte de aceste declarații, diplomația iraniană insista că nu dorește reluarea contactelor cu Statele Unite și că singurul punct pe agendă îl reprezintă negocierile bilaterale cu Omanul pentru preluarea controlului permanent asupra Strâmtorii Hormuz. Potrivit sursei citate, Omanul nu a parafat însă schema iraniană de control al strâmtorii și de percepere a unor „taxe” de la transportul maritim internațional.
Vineri, șeful Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), amiralul Bradley Cooper, a anunțat că Marina americană a eliminat toate minele iraniene din strâmtoare, lăsând forțele americane în control nedisputat al acestei rute vitale. Cooper a precizat că au fost escortate aproape 1.500 de nave comerciale, transportând circa 750 de milioane de barili de țiței, în timp ce Iranul nu a exportat „zero petrol” de la reimpunerea blocadei, la mijlocul lunii iulie. Aceste cifre, atribuite oficialului american, conturează o presiune economică severă asupra Teheranului.
Operațiunea „Economic Outcast” și ecoul global
Sancțiunile anunțate de președintele Donald Trump și de secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, sub numele de „Operation Economic Outcast”, au declanșat o reacție dură a Ministerului iranian de Externe, care le-a calificat drept „ilegale și injustificabile”, invocând Carta ONU și dreptul internațional umanitar. Teheranul a amenințat cu represalii nespecificate împotriva statelor care își reduc relațiile comerciale cu Iranul.
Însă vecinii regiunii au primit mai puțin bine aceste pledoarii, mai ales după ce Iranul a lansat rachete și drone împotriva lor în ultimele luni. Emiratele Arabe Unite au suspendat toate tranzacțiile comerciale și financiare cu Iranul pe 19 august, după ultimul atac cu rachete, privatizând Teheranul de una dintre cele mai importante rute de ocolire a sancțiunilor. Această decizie a Emiratelor ilustrează modul în care statele din Golf își recalibrează interesele economice în funcție de securitatea regională.
China — veriga slabă a presiunii americane
Cea mai mare vulnerabilitate potențială a operațiunii americane rămâne China. Administrația Trump a declarat că Beijingul nu va fi scutit de sancțiuni dacă va continua să facă afaceri cu Iranul, dar rămâne de văzut dacă principalul partener comercial al Teheranului va ceda. Vineri, președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a lăudat Beijingul pentru respingerea retorică a sancțiunilor americane.
Potrivit Deutsche Welle, sancțiunile americane împotriva Chinei s-au concentrat până acum asupra unor entități financiare mici și persoane, nu asupra marilor bănci chineze. Această abordare lasă loc pentru o escaladare ulterioară, posibil după două evenimente majore: vizita președintelui iranian Masoud Pezeshkian la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) din Kârgâzstan, săptămâna viitoare, și întâlnirea dintre Donald Trump și Xi Jinping pe 24 septembrie.
Analistul senior al International Crisis Group, William Yang, a declarat pentru DW că China vede Iranul ca important, dar posibil „nu de neînlocuit”, mai ales dacă „năzbâtiile” iraniene interferează cu eforturile americane de stabilizare a Orientului Mijlociu — o stabilitate pe care China este fericită să o exploateze în propriul interes. Politologul Gu Xuewu de la Universitatea din Bonn a afirmat că China este hotărâtă să nu „cedeze presiunii americane de a rupe legăturile economice și comerciale cu Iranul sau de a ajuta SUA să-și mențină prezența în Orientul Mijlociu”.
Ce înseamnă pentru Europa și pentru România
Această confruntare nu este doar o chestiune bilaterală SUA-Iran. Ea reflectă o dinamică mai amplă a ordinii multipolare: statele suveraniste și puterile revizioniste testează limitele presiunii occidentale, în timp ce actori precum China și statele din Golf își joacă propriile cărți. Pentru Europa, blocarea Strâmtorii Hormuz sau escaladarea sancțiunilor au efecte directe asupra prețurilor la energie și asupra securității rutelor comerciale. România, ca stat membru UE cu dependență de importurile energetice și cu o economie conectată la lanțurile globale de aprovizionare, resimte aceste tensiuni prin creșterea costurilor și prin volatilitatea piețelor.
Retorica diplomației iraniene, chiar dacă pare o deschidere, rămâne condiționată de „înțelegerea” americană că presiunea nu funcționează. În realitate, Teheranul încearcă să câștige timp și să dividă tabăra sancțiunilor, în timp ce economia sa se clatină. Rămâne de văzut dacă China va alege să-și asume costuri economice pentru a menține un partener problematic sau dacă va prefera să-și păstreze opțiunile deschise. Cert este că această confruntare va continua să testeze coeziunea Occidentului și să reamintească Europei că securitatea energetică și suveranitatea decizională sunt teme care nu pot fi ignorate.
Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.
