Niger: junta supraviețuiește revoltei cu ajutorul mercenarilor ruși
O revoltă de 24 de ore a militarilor din Niger a fost înăbușită cu sprijinul Corpului Africa, unitatea rusă succesoare a Wagner. Ce semnale trimite pentru Sahel și Europa.
Junta militară din Niger, aflată la putere din lovitura de stat din 2023, a anunțat că a reușit să înăbușe o revoltă violentă de 24 de ore a unor militari nemulțumiți, cu sprijinul unor mercenari ruși. Evenimentul, desfășurat la Niamey, capitala țării, între vineri seara și sâmbătă după-amiază, este cel mai serios test de supraviețuire pentru regimul condus de generalul Abdourahamane Tiani de la preluarea puterii.
Ce s-a întâmplat la Niamey
Potrivit relatărilor din presa internațională, totul a început vineri noaptea, cu schimburi de focuri între forțele guvernamentale și insurgenți în apropierea aeroportului internațional Diori Hamani, complex care include o bază militară și se află lângă palatul prezidențial. Ofițeri tineri din forțele speciale, staționați în mod normal în afara capitalei, au lansat atacuri simultane asupra aeroportului, a palatului prezidențial și a unei tabere a gărzii naționale, încercând totodată să preia controlul asupra televiziunii publice.
Ministrul Apărării, generalul Salifou Mody, a declarat la televiziune că „reacția promptă a forțelor de apărare și securitate a permis containerea acestui moment tensionat”. Jurnaliștii prezenți la fața locului au relatat însă că insurgenții au păstrat controlul asupra bazei aeriene 101 până sâmbătă după-amiază târziu, încercând să convingă ofițeri superiori să li se alăture.
Rolul Corpului Africa, moștenitorul Wagner
Tiani a rezistat datorită gărzii prezidențiale loiale și, decisiv, intervenției Corpului Africa, unitatea de mercenari a Ministerului rus al Apărării, cunoscută anterior ca Grupul Wagner. Ministerul rus de Externe a confirmat că junta a respins atacul unor „extremiști” cu „asistența militarilor din Corpul African al Ministerului rus al Apărării”. Ambasadorul rus la Niamey, Viktor Voropayev, a declarat că oficiali militari nigerieni au vizitat baza Corpului Africa după înăbușirea revoltei și „au exprimat recunoștință pentru ajutorul acordat”.
Uniunea Africană nu a comentat imediat, dar Alianța Statelor Sahelului, formată din juntele din Niger, Mali și Burkina Faso, a condamnat „trădarea” militarilor rebeli și a lăudat „bravura și profesionalismul forțelor loiale”.
De ce contează pentru Europa
Evenimentul ilustrează o realitate pe care cancelariile occidentale o urmăresc cu îngrijorare: după expulzarea forțelor franceze de contracarare a terorismului în decembrie 2023, Nigerul, Mali și Burkina Faso s-au repliat tot mai mult pe Moscova pentru securitate. Wagner, gruparea condusă cândva de Evgheni Prigojin, a fost preluată de statul rus și rebotezată Corpul Africa după moartea acestuia în 2023. Astfel, Rusia a devenit un actor de securitate de facto în Sahel, cu prezență militară directă.
Pentru Europa, această evoluție are consecințe directe: instabilitatea din Sahel alimentează rutele migratorii spre Mediterana și spre frontierele estice ale Uniunii. Retragerea influenței occidentale în favoarea Moscovei slăbește capacitatea de a gestiona crizele regionale și de a contracara rețelele jihadiste.
Un regim mai fragil, dar mai dependent de Moscova
Analiștii citați de presa internațională apreciază că Tiani va ieși slăbit din această criză. Yvan Guichaoua, cercetător la Centrul Internațional de Studii pentru Conflict din Bonn, a declarat pentru RFI că revolta a fost cea mai serioasă amenințare la adresa juntei de la preluarea puterii și că intervenția rusă a fost decisivă. „Nu cred că este o exagerare să spunem că rușii au salvat situația”, a afirmat el, menționând utilizarea intensivă a dronelor kamikaze.
Pe termen lung, însă, dependența de Moscova va crește, iar fisurile din armată se pot adânci. Potrivit cercetătoarei Hasret Kargin, revolta ar fi fost declanșată de un schimb de ostatici cu jihadiștii, în care junta ar fi eliberat patru luptători legați de al-Qaeda pentru 11 soldați captivi — o încălcare a promisiunii de a lupta împotriva extremiștilor, nu de a negocia cu ei.
Pentru cititorul român, această poveste poate părea îndepărtată, dar ea reflectă o tendință globală: statele care se desprind de Occident ajung să depindă de actori precum Rusia, cu costuri de suveranitate pe termen lung. Este o lecție despre ce înseamnă, de fapt, să-ți „recuperezi suveranitatea” atunci când mijloacele de apărare sunt închiriate de la o putere străină.
Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.
