Sacha Baron Cohen, cenzorul care cere acum clemență
Sacha Baron Cohen, apostolul cenzurii online, se confruntă cu un boicot al noului film Ali G. Lecția despre libertatea de exprimare pe care o ignoră.
Unul dintre cei mai vocali susținători ai cenzurii discursului online din Marea Britanie și din Statele Unite se trezește acum în fața propriului principiu. Sacha Baron Cohen, actorul englez cunoscut pentru personaje precum Borat sau Ali G, se confruntă cu o campanie de boicot împotriva viitorului său film, pe motiv că ar fi rasist. O organizație britanică de monitorizare a presei, care folosește inteligența artificială pentru a evalua biasul media, a mobilizat membrii să trimită 37.000 de e-mailuri către cinematografe din întreaga lume, cerându-le să refuze proiecția peliculei.
Omul care a cerut „purificarea” internetului
Povestea are o ironie care merită spusă pe nume. În 2019, Cohen cerea marilor companii tech să „insiste pe fapte și să purgeze minciunile și conspirațiile de pe platformele lor”. Argumentul său era că „libertatea de exprimare nu este libertatea de a ajunge la oameni” — o formulă care a devenit, între timp, scheletul ideologic al oricărei politici de moderare a conținutului în Occident. În 2021, a cerut ca președintele american de atunci, Donald Trump, să fie interzis definitiv pe rețelele sociale, iar decizia a fost salutată de el.
Cu alte cuvinte, Cohen nu a fost un spectator al dezbaterii despre cenzură. A fost unul dintre arhitecții ei culturali. Iar instrumentul pe care l-a legitimat atunci — eticheta de „discurs instigator la ură” — este exact cel folosit acum împotriva lui. Organizația care coordonează boicotul invocă „alibiul pentru rasism” și „prejudiciul documentat” al personajului Ali G, în timp ce Sony Pictures UK promovează filmul cu sloganul „He iz back. We ain’t liable.”
De ce contează pentru Europa, nu doar pentru Hollywood
Această dispută americană are o miză europeană directă, pentru că exact același cadru conceptual se aplică pe bătrânul continent. Regulamentul european privind serviciile digitale (DSA) și discuțiile despre „discursul ilegal” au transformat eticheta de ură într-un instrument administrativ, nu doar într-o judecată morală. Iar când o etichetă devine instrument administrativ, ea poate fi folosită împotriva oricui — inclusiv a celor care au cerut-o mai întâi.
Este o lecție pe care mișcările suveraniste europene o repetă de ani de zile: nu poți cere puteri de cenzură pentru adversarul tău și să te aștepți că ele nu vor fi niciodată îndreptate spre tine. În Germania, AfD (partidul eurosceptic de dreapta) a fost supusă unor presiuni similare de marginalizare publică; în Franța, dezbaterea despre „cancel culture” a devenit un subiect electoral recurent. Mecanismul e același: o minoritate activă folosește limbajul moral al protecției pentru a decide ce poate fi spus în spațiul public.
Bullying-ul ca metodă artistică
Există însă și o a doua dimensiune, mai puțin confortabilă pentru ambii tabere. Cohen nu este un martir al libertății de exprimare. Personajul său Ali G a fost construit pe manipularea oamenilor obișnuiți, filmați fără să înțeleagă pe deplin contextul, pentru ca publicul sofisticat să râdă de ei. Criticii din 2000 — între care autoarea britanică Jeanette Winterson, care întreba ce diferențiază personajul de tradiția spectacolului în blackface — au semnalat atunci aceeași problemă pe care o ridică și astăzi: ridiculizarea celor slabi sub pretextul satirei.
Aici apare paradoxul care ar trebui să dea de gândit cititorului român. Cohen a construit o carieră pe elitism cultural — un om bogat care își umilește „naivii” pentru amuzamentul celor educați — și, în paralel, a cerut cenzurarea celor pe care îi considera inferiori moral. Ambele gesturi pornesc din aceeași convingere: că există o castă care are dreptul să decidă ce este acceptabil în spațiul public.
Semnalul care urmează
Boicotul de față nu este, probabil, începutul unei revolte împotriva cenzurii. Este mai degrabă o demonstrație a modului în care armele culturale se întorc. Dar pentru dezbaterea europeană despre libertatea de exprimare, semnalul e limpede: orice mecanism construit pentru a „purifica” discursul public va fi, mai devreme sau mai târziu, folosit împotriva celui care l-a construit. Iar în România, unde discuțiile despre moderarea conținutului online și despre „discursul instigator la ură” se intensifică odată cu aplicarea regulilor europene, această lecție ar merita reținută înainte de a fi învățată pe pielea cuiva.
Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.
