Sanchez dă vina pe Rusia și Israel pentru criza migranților din Ceuta

Premierul socialist al Spaniei, Pedro Sánchez, a declarat luni că Israelul și Rusia ar fi colaborat în secret pentru a răspândi dezinformare despre valul de migranți ilegali care a invadat enclava spaniolă Ceuta în iulie. Afirmația, făcută la postul de radio Cadena Ser și preluată de France24, ridică o întrebare care depășește cu mult granițele Spaniei: când un stat membru UE nu mai poate gestiona o criză la frontieră, cui atribuie responsabilitatea?

O acuzație fără dovezi solide

Sánchez a susținut că după 30 și 31 iulie ar fi apărut o „răspândire de zvonuri și dezinformare, din rețele sociale legate atât de Rusia, cât și de Israel, și de o extremă dreaptă internațională care folosește migrația nu doar pentru a ataca Spania, ci și pentru a ataca Europa și a o diviza”. Potrivit relatării, singura sursă invocată este o cercetare atribuită Serviciului European de Acțiune Externă (EEAS), brațul diplomatic al UE. Nu au fost prezentate dovezi concrete ale unei „colaborări secrete”.

Premierul a mers mai departe și a exclus orice responsabilitate a autorităților marocane în fluxul brusc de migranți, afirmând că niciun serviciu de informații cu care guvernul spaniol cooperează nu sugerează vreo implicare a Rabatului. Este o poziție care contrazice intuiția multor observatori, dat fiind că Ceuta — enclavă spaniolă pe coasta nord-africană, revendicată istoric de Maroc — a fost de mai multe ori în centrul unor tensiuni diplomatice bilaterale.

Ce spune societatea spaniolă

În timp ce Sánchez construiește această narațiune, electoratul spaniol pare să privească altfel lucrurile. Un sondaj Sigma Dos realizat pentru ziarul El Mundo pe peste 2.100 de respondenți arată că 82,2% consideră că guvernul „nu a făcut suficient” după ce peste 70.000 de persoane au intrat ilegal în enclava nord-africană. Cifra este semnificativă nu doar pentru Spania, ci ca semnal pentru întreaga dezbatere europeană: încrederea publicului în capacitatea statului de a controla frontierele este în scădere, iar explicațiile externe nu mai conving.

De ce contează pentru Europa

Acest episod se înscrie într-o dinamică mai amplă. Pactul European privind Migrația și Azilul a intrat în vigoare la 12 iunie 2026, introducând screening obligatoriu la frontieră și un mecanism de solidaritate prin care statele care nu primesc refugiați plătesc compensații de circa 20.000 de euro pe migrant. În acest cadru, modul în care un stat membru gestionează o criză la frontieră devine un test pentru întregul sistem european.

Ceuta și Melilla sunt singurele frontiere terestre ale UE cu Africa. Orice incident acolo are ecou direct asupra dezbaterii despre securitatea frontierelor, iar acuzațiile de dezinformare ale lui Sánchez sunt un exemplu de cum tema migrației este tot mai des încadrată ca bătălie informațională, nu doar ca problemă de gestionare. Este o abordare pe care tabăra suveranistă europeană o contestă: pentru ea, problema nu este narativul, ci controlul efectiv al granițelor.

Puntea către România

Aceeași tensiune se vede și în România, unde dezbaterea despre aderarea la Spațiul Schengen terestru și despre capacitatea de a controla fluxurile migratorii a devenit un subiect recurent în discursul politic. Diferența este că România se află la granița estică a UE, nu la cea sudică, dar logica rămâne similară: când un guvern nu reușește să convingă cetățenii că frontiera este sub control, încrederea în instituții scade, iar explicațiile care trimit vina către actori externi riscă să pară o evitare a responsabilității.

Ce urmează

Dacă Sánchez va prezenta dovezi suplimentare sau dacă EEAS va publica raportul invocat, rămâne de văzut. Până atunci, episodul Ceuta rămâne un studiu de caz despre felul în care crizele migratorii devin bătălii de imagine — și despre cât de puțin convin aceste bătălii unui electorat care vede problema la graniță, nu în rețelele sociale.

Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.

👍 Distribuie pe Facebook Urmărește-ne 👇