SUA: Lege pentru legalizarea distilării la domiciliu
O congresmenă republicană vrea să elimine o interdicție federală veche de 158 de ani. Miza reală: cât control mai are statul asupra gospodăriei private.
O congresmenă republicană din Tennessee, Diana Harshbarger, a depus săptămâna aceasta un proiect de lege care ar elimina o interdicție federală veche de 158 de ani asupra distilării băuturilor spirtoase în gospodărie. Textul, numit „Freedom to Home Distill Act”, ar modifica Codul Fiscal Intern din 1986 pentru a scuti distileriile casnice de acciza federală pe alcool și ar stabili limite clare: un adult singur ar putea produce zece „proof gallons” pe an, iar o gospodărie cu doi sau mai mulți adulți — douăzeci. Vânzarea băuturii produse acasă rămâne interzisă.
O dispută veche despre cine decide în propria ogradă
Interdicția datează din iulie 1868, din perioada Reconstrucției, și a fost gândită atunci în primul rând ca instrument fiscal — o modalitate de a împiedica evaziunea de la taxa pe alcool. Sancțiunile erau severe: până la cinci ani de închisoare și amenzi de zece mii de dolari. Astăzi, argumentul fiscal s-a întors împotriva legii: Curtea de Apel pentru al Cincilea Circuit a decis în aprilie că interdicția este neconstituțională, iar judecătoarea Edith Hollan Jones a susținut că prohibiția „a redus veniturile din taxe” tocmai pentru că împiedica producția de la bun început. La scurt timp, al Șaselea Circuit a dat însă o sentință contrarie, calificând interdicția drept un mijloc „necesar și adecvat” pentru colectarea accizei federale. Două curți de apel, două concluzii opuse — exact tipul de conflict care ajunge, de regulă, la Curtea Supremă.
De ce contează dincolo de alcool
Privită din Europa, știrea pare un subiect provincial american. Privită mai atent, ea atinge una dintre temele care definesc dezbaterea suveranistă pe ambele maluri ale Atlanticului: limita până la care statul poate reglementa ce se întâmplă în interiorul gospodăriei private. Este aceeași logică invocată în disputele europene despre producția casnică de alimente, despre vânzarea directă de la fermă sau despre regulile de siguranță alimentară care lovesc micii producători mai dur decât marile companii. Ideea că o persoană poate face bere și vin acasă, dar nu și o cantitate mică de rachiu, este descrisă de susținători drept o incoerență administrativă, nu o necesitate de sănătate publică.
Un ecou în România
Pentru cititorul român, paralela e aproape firească. În România, producția tradițională de țuică și palincă pentru consum propriu a stat multă vreme într-o zonă gri față de reglementările fiscale și sanitar-veterinare, iar discuțiile despre accize, producție casnică și vânzare directă de la producător au revenit periodic în spațiul public. Aceeași tensiune apare și în dosarele europene privind micii producători agricoli, vânzarea directă și birocrația care descurajează gospodăria de familie. Subiectul nu este, așadar, despre alcool, ci despre cine stabilește regulile în economia de sub masă: statul central sau comunitatea locală.
Ce urmează
Proiectul are șanse incerte în Congres, mai ales că se suprapune peste un conflict judiciar nerezolvat. Fundația Națională a Contribuabililor și Institutul Goldwater au cerut deja intervenția Curții Supreme pentru a clarifica divergența dintre circuite. Dacă instanța supremă va tranșa în favoarea dreptului la distilare casnică, legea Harshbarger ar putea deveni aproape redundantă. Dacă nu, dezbaterea se mută în legislativ. Cert este că o lege din 1868, scrisă pentru a prinde evazioniștii de taxe ai epocii, ajunge în 2026 să fie testată de întrebarea care traversează tot fenomenul suveranist contemporan: cât de departe poate merge statul administrativ înainte ca oamenii să-i spună că s-a oprit la ușa casei.
Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.
