SUA revocă 200.000 de vize: asilul, folosit ca portiță
State Department pregătește revocarea a până la 200.000 de vize turistice și de afaceri pentru străini care au cerut azil în SUA. Ce semnalează pentru Europa.
Departamentul de Stat al Statelor Unite pregătește o operațiune fără precedent: revocarea vizelor turistice și de afaceri pentru până la 200.000 de străini care au solicitat ulterior azil pe teritoriul american. Potrivit documentelor obținute de Associated Press și confirmate de doi oficiali americani, măsura ar urma să fie anunțată în câteva săptămâni și vizează vizele B1 (călătorii de afaceri) și B2 (turism, vizite familiale, tratamente medicale) emise între 2016 și 2026. Executarea revocărilor ar reveni Departamentului pentru Securitate Internă (DHS).
O regulă scrisă, ignorată ani la rând
Logica este simplă și, pentru mulți observatori ai fenomenului migraționist, tardivă: nici viza B1, nici B2 nu sunt destinate celor care intenționează să rămână. Solicitanții își asumă explicit că nu vor cere azil la sosire și că se vor întoarce acasă. Cifrele arată însă altceva. Numai din India, cererile de azil au explodat de la 4.330 în 2021 la 41.030 în anul fiscal 2023, potrivit datelor DHS. Iar ministrul de externe indian a declarat în Parlament, potrivit sursei citate, că solicitanții de azil denigrează țara și societatea pentru câștig personal.
Secretarul adjunct de stat Christopher Landau a formulat public argumentul: sistemul de azil a fost sufocat ani de zile de cereri care nu au îndeplinit niciodată standardul legal, iar legea a fost gândită ca un adăpost îngust pentru persecuții pe criterii de rasă, religie, naționalitate, opinie politică sau apartenență la un grup social. „Azilul nu trebuie să fie o portiță pentru a ocoli legile imigrației”, a scris el. Purtătorul de cuvânt Tommy Pigott a precizat că numărul revocărilor rămâne dinamic și se va face gradual.
Permisul de muncă — cheia care a deschis camioanele
Există un detaliu aparent tehnic care explică de ce această poveste nu este doar despre hârtii. Cererile de azil rămân în instanță ani de zile, iar între timp solicitanții primesc permis de muncă. Aceste permise au devenit, în practică, ușa de intrare în transportul comercial rutier american — până când Administrația Federală pentru Siguranța Transportatorilor (FMCSA) a eliminat în februarie categoria de permis care le permitea accesul. Este exact tiparul pe care analiștii suveraniști îl semnalează de ani buni: un sistem de azil transformat, prin întârziere administrativă, într-un canal paralel de imigrație economică.
De ce contează pentru Europa
Această mișcare nu este un accident american. Ea se înscrie într-o reorientare globală a politicilor migratorii, vizibilă și pe continentul european. Pactul European privind Migrația și Azilul a intrat în vigoare la 12 iunie 2026, impunând screening obligatoriu la frontieră, proceduri la frontieră și un mecanism de solidaritate: statele care refuză să preia refugiați plătesc compensații de circa 20.000 de euro pe migrant sau contribuie cu resurse. Este, în fond, aceeași dezbatere transatlantică — cine are dreptul să intre, pe ce bază și cine plătește pentru consecințe.
Diferența de ton este notabilă. În timp ce Washingtonul trece la revocări în masă, Bruxelles-ul rămâne ancorat în mecanisme de redistribuire și compensare financiară, criticate de guvernele suveraniste ca o formă de a ocoli voința electorală. Pentru state ca Ungaria, Slovacia sau Italia, exemplul american alimentează argumentul că o politică fermă de control al frontierelor este posibilă — și că aplicarea legii existente, nu schimbarea ei, este cheia.
Ecoul din România
Pentru cititorul român, relevanța este directă. România se află pe ruta balcanică de migrație, iar discuția despre azil și despre cine ajunge să lucreze legal în UE traversează deja dezbaterea publică internă. Cazul indian este instructiv: aceeași dinamică a cererilor de azil care maschează migrație economică se regăsește, la scară diferită, și în fluxurile care ating granița de vest a țării. Întrebarea pe care o ridică Washingtonul — unde se termină dreptul la azil și unde începe abuzul de sistem — este exact întrebarea pe care electoratul european o adresează tot mai insistent claselor politice de la Bruxelles.
Nu se știe încă dacă măsura americană va fi executată integral și cum vor reacționa statele afectate, în special India. Cert este că fereastra de toleranță pentru folosirea sistemului de azil ca scurtătură spre ședere permanentă se închide — mai întâi la Washington, apoi, probabil, tot mai vizibil, și în Europa.
Sursă: Breitbart News · SUA | Traducere și adaptare editorială Suveranist Today.
